And the Oscar… sucks!

Am stat noaptea asta sa vad premiile Oscar, si imi pare rau ca nu am dormit. Cei doi prezentatori Martin si Baldwin (ar trebui sa faca personaje de desene animate cu ei; lui Baldwin ii cam tremura mana stanga si nu stiu de ce…) au fost asa de plictisitori, incat totusi ma bucur ca nu prea i-am vazut. Am uitat sa mentionez ca am vazut premiile pe Pro7, iar astia la fiecare 10 minute o mai aratau pe Hiedi Klum si emisiunea ei de Top Models Pitzi made in Germany. Din scurta istorie a vietii mele si a vizionarii show-ului, pana acum cel mai interesant mi s-a parut cel prezentat de Hugh Jackman care a adus putina sare in show-ul snobilor. Despre premii, era de asteptat sa castige Sandra Bullock care a jucat relativ ok, dar sub magnifica, Meryl Streep si chiar si Gabourey Sidibe (cred ca nu degeaba a vorbit despre ea, tocmai Oprah) – care chiar a jucat rolul lui Precious peste Sandra. Dar na, Sandra probabil nu va mai avea sansa asta niciodata, pentru ca nu a fost o mare actrita nici pana acum.

Jeff Bridges (care are un site misto) era de asteptat sa ia Oscarul pentru cel mai bun actor – din pacate nu am vazut “A single man” sa-l vad pe Colin Firth si sa compar 100%. Cristoph Waltz a punctat bine si era de asteptat. Rolul sau in filmul lui Tarantino a fost foarte bine jucat.  Stanley Tucci a avut un rol destul de bine jucat ca perves criminal pedofil – cam are mutra si-l prinde bine. La scenariu original, nu stiu de ce naiba a luat premiu The Hurt Locker – am mai vazut filme cu Afganistan, Irak si bombe – cand il aveam pe Inglourious Basterds care chiar a fost original. Dar sincer, mai original decat toate a fost UP.  Cel mai bun scenariu adaptat l-a meritat Precious pe buna dreptate, iar Mo’Nique a jucat bestial.

La categoria, Best Director a castigat o femeie: Kathryn Bigelow – pana acum ca nume, sincer, nu am retinut-o, dar am vazut cateva filme de-ale ei, iar unul chiar mi-a placut enorm si il am in colectia mea de filme care merita vazute de mai multe ori – e vorba despre Strange Days. Am ajuns si la cel mai bun film, care a fost ales The Hurt Locker. Am vazut filmul in urma cu vreo 2 luni si a fost ok, dar l-am mai vazut si-n alte filme de genul acesta. Cel mai mult cand il vizionam imi venea in minte filmul lui Ridley Scott, Black Hawn Down si acelasi stil, alta poveste. Imi plac filmele de genul asta, dar anul asta nu as fi premiat acest film. Iar Academia a aratat ca nu conteaza ce ii place masei, ci conteaza ce se urmareste cu un film de acest gen. Mie mi s-a parut un film bun de razboi, si-atat. Un film de propaganda. In timp ce, Avatar vorbeste despre iubire, pace, si o lume mai buna, The Hurt Locker imi arata un om care dezamorseaza bombe, ajunge acasa dupa un an, si nu este in stare sa-i arate afectiune sotiei si sa-si iubeasca fiul, alegand sa se intoarca inapoi la razboi. Oscarul de anul acesta mi se pare foarte prost dat, mai ales cand The Hurt Locker nu a stralucit nici in box office, si nici nu a fost prea vizionat. Si nu ma refer la faptul ca in Romania a aparut mai repede la ProTv decat la cinema, iar un ziar de sport il vinde pe dvd. MediaPro si-a ales singura felul in care sa-l distribuie si cred ca au facut o afacere proasta (nu ma refer neaparat la bani). Avatar insa, este un film care a revolutionat cinematografia, un film care a adus oamenii inapoi in cinematografe in timpuri cand oamenii nu se mai obosesc dupa acest fel de entertainment.

The Hurt Locker imi arata ca americanii sunt ipocriti. De fapt, snobii aia din Academie, care se dau cu curu’ de pamant ca razboaiele din Afganistan si Irak sunt rele, si mimeaza pe scena lacrimi si compasiune pentru soldatii americani si victimele razboiului, sunt ipocritii. Un film care promoveaza tehnologia, revolutioneaza o arta, readuce oamenii pe scaunele goale ale cinematografelor, promoveaza o lume mai buna, pacea si faptul ca daca vom continua in felul acesta, vom distruge singura Pandora ce o avem, pierde in fata unui film care promoveaza razboiul – exagerez un pic acum, si cred ca sunt cam sentimental.  Situatia asta imi aminteste de 2005 cand The passion of the Christ, nici macar nu a fost bagat in seama la Oscaruri pentru ca e prea religios, iar Jesus n-are ce cauta printre vedetele alea imbracate in smocking si rochii siropoase. Oscarul de anul acesta trebuia sa fie albastru ca Avatar-ul, dar nu a fost sa fie pentru ca inca nu e timpul ca oamenii sa renunte la pacatele lor pentru a trai intr-adevar mai frumos si mai bine. Toti mint ca vor asta, dar parca ar mai trage o data cu pusca.

Pana la urma Academia decide cui da premii, iar noi, consumatorii de film, ii taxam prin vizionarea sau nu a unui film. Avatar a castigat cel mai mult pana acum din aceasta experienta, si merita pe deplin.

Inchei, prin a adauga ca sunt filme nominalizate care chiar merita vazute, cum este District 9, Precious – merita 100% si il recomand -, A serious man (de fapt, orice film semnat fratii Coen e de referinta), etc., dar nu in ultimul rand documentarul despre mancare Food, Inc – ca si-asa multi se dau eco si vor sa traiasca sanatos, dar tot continua sa manance destul de des fast-food. Si nu uitati sa vedeti neaparat UP!

Tags: Avatar, film, Oscar, The Hurt Locker